Postby liviuo » Thu Jan 29, 2015 7:08 pm
Itic se duce la rabinul satului sa se planga de viata:
“Nu-mi mai place nimic. imi vine sa-l snopesc in bataie pe baiat, nevasta e rece si nu ma mai iubeste, vecinul rade de saracia mea, si de ani buni nu-mi mai merge nimic. incep sa ma gandesc la ce zic socialistii, ca nu exista Dumnezeu. Daca M-ar vedea, poate S-ar milostivi de mine… Ce sa fac, rabine, ca asa nu mai merge, viata aceasta nu mai are nici o noima.”
Rabinul tacu un timp, apoi il intreba:
“Dar ai prin gospodarie ceva animale?”
“Am niste capre.”
“Baga in casa o capra. Vii peste o saptamana sa-mi spui cum e.”
Itic revine dupa o saptamana si incepe sa se planga si mai abitir:
“Vai, e infernal. Capra smulge din perdea, din covor, cacareze de capra impanzesc deja totul, copilul plange tot timpul, iar nevasta e mai insuportabila ca oricand.”
Rabinul: “Mai baga in casa o capra si-mi relatezi peste o saptamana, nu mai curand, fiindca sunt mai ocupat in aceasta perioada a anului.”
Peste o saptamana, Itic:
“Rabine, asa nu se mai poate. Scoatem cacarezele de capra din casa, dar nu avem spor. Acum plang si nevasta, si copilul, mai tot timpul, iar eu sunt pe cale sa explodez in orice moment. injur, din nou, mai rau ca tata, si imi vine sa sacrific caprele chiar acolo, pe covor.”
“Mai ai capre?”
“Da, doua.”
“Baga toate caprele in casa si vii peste o saptamana. Atunci o sa-ti raspund la intrebarea legata de viata, ca n-are nici o noima, despre evreii socialisti din sat, si cum e treaba cu Dumnezeu.”
Peste inca o saptamana vine Itic, epuizat rau, nedormit, nebarbierit, distrus:
“Rabine, asa nu se mai poate, mergem cu totii la balamuc. Caprele fac ce vor in casa, merg pe unde vor, si cand vor ele. Aia nu mai e casa. Nu mai dormim nici nevasta-mea, nici eu, copilul tremura de stres. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca e un strat gros de cacareze si am renuntat sa mai facem ceva, ca nu biruim cu patru capre. Spune-mi in sfarsit ce sa fac cu viata, esti un rabin vestit, cu raspunsuri la toate, si da-mi solutii la chestiunea cu ateismul, cu Dumnezeu, cu socialistii din sat, nevasta care ma uraste si copilul nerecunoscator. Plus vecinul si viata asta de cacat.”
Raspunsul veni scurt si concis:
“Scoate caprele din casa, toate, acum imediat. si vino sa-mi spui, intr-o saptamana, cum mai e.”
Itic peste sapte zile:
“Vai, rabine, esti cel mai rabin dintre rabini, nu-i de mirare ca vine la tine toata Moldova. Viata e superba, ne simtim minunat. Copilul aduce din nou numai note de zece, femeia ma iubeste mai pasional ca atunci cand ne-am cunoscut, imi face daruri si imi umbla intre coarne. Casa e mai frumoasa ca oricand, am facut o curatenie si un smotru ca niciodata, iar caprele imi dau, de cand le-am scos afara, mai mult lapte ca inainte.”
“Atunci, parca vroiai inca niste raspunsuri. La niste intebari.”
“Nu acum, rabine, ca ma grabesc sa merg in targ. Am niste bani in plus de la laptele dat de cele patru capre.“